Aether
“AETHER” (Eter) impune atmosfera ca element esențial in structura spațiilor create, o atmosferă ce reușește să contureze un loc și devine suficientă în definirea acestuia . Se prezintă o lume nepopulată în care omul poate fi acceptat doar ca privitor.
Obișnuința cu un mediu intens modelat de om și contactul permanent cu artificialul conturează, într-un mod antitetic, un caracter utopic peisajelor prezente în această serie.
Geneza picturillor este diversă, începe cu schițe făcute după natură, introspecție sau rememorarea imaginilor considerate conținătoare de potențial estetic. Imaginea explicită și obiectivă elimină proiecția mentală a peisajului perceput în trecut. Această proiecție este reconstruită în timp de propriile emoții, de capacitatea selectivă a memoriei și de alte vehicule ce acționează până în clipa reprezentării ei ca viitoare creație artistică.
Amintirea unei imagini devine atât de vagă iar impetuozitatea reprezentării ei atât de necesară încât figurația dispare aproape complet. Din aceasta rămân doar câteva elemente transpuse gestual și iluzia reconstruirii unei atmosfere contemplate cândva. Astfel, reperul figurativ este incert sau doar vag sugerat. Lucrările născute în aceste condiții se constituie ca o esențializare. Spațiul se dematerializează , devine cvasieteric iar trimiterile la natură sunt doar aluzive