Im-Previzibil
Trecem zilnic, ne mișcăm, trăim, în aceleași spații, în același areal pe care îl considerăm al nostru, pe care ni l-am apropriat din singurul motiv că facem mereu același lucru banal, repetitiv, ajungând până la urmă să nu mai vedem nimic în jur, pentru că totul ne este deja cunoscut; este o condiție autoimpusă, dar nu ne obligă nimeni la nici un fel de autoimpunere.
Suntem liberi, sau vrem să ne considerăm liberi să schimbăm orice, cât de puțin, să creăm un fel de altfel în realitatea noastră.
În trecerea prin cotidian, în general noi ne privim pe noi înșine și nici măcar nu facem introspecție; nu reușim să sesizam că trecerea noastră, sau simpla noastră existență, printr-un spațiu, poate fi percepută de către acel spațiu. Un fel de ochi inexistenți care ne privesc, știu că suntem acolo, care reacționează la trecerea noastră și care nu ne afectează în nici un fel, defapt singurul fel în care ne afectează este tocmai faptul ca noi conștientizam dacă vrem, că acești ochi există.
Realitatea așa cum o percepem poate să devina obositoare, un fel de rutină, în fiecare zi același lucru, putem să anticipăm, totul e previzibil...
Dar dacă schimbăm puțin lucrurile.
Dacă propria noastră trecere printr-un spațiu oarecare ar genera altfel de percepții, pe care în mod firesc nu am putea să le avem, un fel de stare de inadecvare; Trecerea noastră prin acest spațiu generează sunete, generează geometrii, generează culori.
Chiar dacă toată povestea se desfășoară efemer, pe trăirea câtorva momente, am reușii să realizăm o ieșire din cotidian, rămânând defapt în acest cotidian. Pentru câteva clipe lumea este altfel, sau cel puțin la nivelul percepțiilor noastre. Mai mult decât atât, toată povestea se desfășoară după posibilele reguli ale unui joc pe care suntem curioși sa îl învățăm, să îl modelăm, să îl controlăm.
Probabil aici este marea provocare, aceea de a face ceva altfel, dar controlat fiind de noi.
Este o zonă ludică, ce reușește să ne scoată din monotonia ritmurilor circadiene; nu trebuie să îi dam o valoare, nu trebuie nici să o considerăm un alt mod de percepție, este doar ceva diferit. Iar noi suntem încântați de tot ce e diferit, exotic, altfel.
Trecătorul prin zona diferită va avea surpriza să constate și să simtă că cineva, ceva, sesizează trecerea lui pe acolo, cu alte cuvinte, ceea ce este în jurul tău, reacționează la prezența ta, dar tu ești singur, sau poți să fi singur acolo, defapt ceea ce reacționează sau cel care reacționează ești chiar tu, prezența ta, o extensie a ta, care se întoarce să comunice cu tine. Orice ai face sau nu ai face, vei primi un răspuns.
Proiectul, este o instalație interactivă în care spectatorul dă viață unei lumi noi, suprareale. Mișcările sale sunt înregistrate de un senzor, care urmează a fi transpuse în sunete și imagini vizuale ce vor fi proiectate în fața lui. Spectatorul este invitat într-o lume unde gesturile lui repopulează cu vegetație un spațiu industrial abandonat. Este genul de experiență menită să te scoată din rutina cotidiană. Spectatorul va putea vedea în timp real cum gesturile sale prind viată pe pânza digitală transformându-se dintr-un simplu privitor în artist.