Anti-hedonism
Una dintre cele mai întâlnite piese de mobilier destinata așezării unei persoane, formata din șezut, spătar, picioare si elemente de legătura, se numește scaun. Le vedeți peste tot: in cafenele, prin locuințe, ca element de design interior si este perceput ca un obiect uzual, de regula tratat cu indiferenta. Acest obiect a fost, de- a lungul timpului, creat, observat si utilizat doar pentru a satisface nevoi (plăcerile umane cotidiene) fie ca este vorba de scaunul de design interior, ca intersecție intre arta si obiect, sau scaunul ca propria sa utilitate. Proiectul propus releva scenariul dintr-un mediu particular: poziția scaunului in contemporaneitate, aceasta abordata diferit, recontextualizata prin mediul picturii si mix media.
Proiectul urmărește ilustrarea unei situații superioare, valoroase pentru acest obiect, diferita de scenariul in care scaunul are rolul de a îndeplini nevoile individului fie ca este vorba de estetica ambientala sau de o nevoie primara. . Pe parcurs acesta capătă noi valențe dar si propria forța in ochii artistului Lucrarea in sine are la baza concepte ale hedonismului si epicureismului: un obiect static este supus unei perspective dinamice, imponderabile, cu proprietatea șanjabilității.
Dinamica si mișcarea acestor obiecte este reprezentata prin tehnica picturii in ulei si folosirea eboșei pentru reprezentarea unei atmosfere superioare, astrale. Majoritatea lucrărilor descriu situații dinamice imposibile in care scaunele își au „drumul” lor in căutarea plăcerii.